Cateodata ma enerveaza la culme cand ma abtin sa zic ceva desi stiu ca atunci e momentul potrivit. De rusine, de teama, de orice motiv ma leg uneori numai ca sa evit a spune lucrurilor pe nume dar ma apoi imi dau seama ca iar am dat cu broasca de pamant desi ea nu strica nimic sarmana. Se zice uneori ca e mai bine sa taci decat sa vorbesti dar daca taci nu cumva esti un prefacut, nu cumva nu vrei sa iti arati adevaratul narav? Eu cred ca pana la urma naravul iese la iveala si daca tu tot eviti si il ascunzi va iesi poate mult mai urat si mai agresiv si sa nu mai zic intr-un moment nepotrivit iti va scapa porumbelul pe gura si ...ups... ai pus-o!
Intr-adevar exista si situatii cand nu merita sa te "tragi de bracinar" cu diversi indivizi care nu merita nici flegma ta valoroasa in ai lor ochi. Poate atunci e bine sa faci tot posibilul sa te abti. Eu intotdeauna am avut un temperament mai nervos, agresiv mai ales pe moment si i-am rugat cei din jur ( numa' pe cei care conteaza cu adevarat pentru mine) sa incerce sa ma lase in pace in momentul de "nebuneala" ca sunt mult mai receptiv mai apoi si ca atunci nu vor face decat sa ma enerveze la culmi si cel mai probabil va iesi urat.
Referitor la alte persoane, dupa ce am meditat mult am ajuns la concluzia ca mai bine iti spun in acel moment lucrurile care nu le convin desi poate dor mai rau. Macar vazandu-te bombardat cu ele te vei adapta sau vei claca. Daca ti le vor "stora" ca mai tarziu sa le dea "play" la toate odata te va face ori sa nu le bagi in seama pe toate ( mai tai din ele da-le dracu) ori sa te copleseasca cazandu-ti greu la inimioara si la creier si vei crede ca acea persoana sau acele persoana are/eu ceva cu tine. E ca atunci cand e sarbatoare la tine in casa, masa e plina si dupa cateva saptamani de post, bagi in tine ca un lesinat si normal ca urmarile sunt din ce in ce mai rele. Mai bine bagi cate o bucatica usor si relaxat ca sa poti digera linistit.
E multa lume prefacuta in Romania asta si majoritatea nu stiu ce e aia sinceritate de aceea e mai bine sa fii pregatit pentru tot ce e mai rau; sa fii ca in trupele speciale de asalt. Pregatirea mintala trebuie sa fie cat mai consolidata, blindata, impermeabila la actiunile lor. Daca ai facut marea greseala sa lasi o portita deschisa trebuie sa faci tot posibilul sa o inchizi si sa repari daunele.
Daca te dai scriitor de romane si aduni tot si apui il "publici" nu e bine la fel si la altii dau se dau scriitori si apoi iti arata "opera" nu iti va conveni. Daca ai ramas in urma cu lectiile nu le vei transcrie ci le vei sterge ca oricum ai rata momentul oportun si oricum vei mai avea ocazia sa le experimentezi. Daca nu te cheama Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Barbu Stefanescu Delavrancea nu te apuca de scris romane ca irosesti hartia si timpul unora inclusiv pe al tau.
Intr-adevar exista si situatii cand nu merita sa te "tragi de bracinar" cu diversi indivizi care nu merita nici flegma ta valoroasa in ai lor ochi. Poate atunci e bine sa faci tot posibilul sa te abti. Eu intotdeauna am avut un temperament mai nervos, agresiv mai ales pe moment si i-am rugat cei din jur ( numa' pe cei care conteaza cu adevarat pentru mine) sa incerce sa ma lase in pace in momentul de "nebuneala" ca sunt mult mai receptiv mai apoi si ca atunci nu vor face decat sa ma enerveze la culmi si cel mai probabil va iesi urat.
Referitor la alte persoane, dupa ce am meditat mult am ajuns la concluzia ca mai bine iti spun in acel moment lucrurile care nu le convin desi poate dor mai rau. Macar vazandu-te bombardat cu ele te vei adapta sau vei claca. Daca ti le vor "stora" ca mai tarziu sa le dea "play" la toate odata te va face ori sa nu le bagi in seama pe toate ( mai tai din ele da-le dracu) ori sa te copleseasca cazandu-ti greu la inimioara si la creier si vei crede ca acea persoana sau acele persoana are/eu ceva cu tine. E ca atunci cand e sarbatoare la tine in casa, masa e plina si dupa cateva saptamani de post, bagi in tine ca un lesinat si normal ca urmarile sunt din ce in ce mai rele. Mai bine bagi cate o bucatica usor si relaxat ca sa poti digera linistit.
E multa lume prefacuta in Romania asta si majoritatea nu stiu ce e aia sinceritate de aceea e mai bine sa fii pregatit pentru tot ce e mai rau; sa fii ca in trupele speciale de asalt. Pregatirea mintala trebuie sa fie cat mai consolidata, blindata, impermeabila la actiunile lor. Daca ai facut marea greseala sa lasi o portita deschisa trebuie sa faci tot posibilul sa o inchizi si sa repari daunele.
Daca te dai scriitor de romane si aduni tot si apui il "publici" nu e bine la fel si la altii dau se dau scriitori si apoi iti arata "opera" nu iti va conveni. Daca ai ramas in urma cu lectiile nu le vei transcrie ci le vei sterge ca oricum ai rata momentul oportun si oricum vei mai avea ocazia sa le experimentezi. Daca nu te cheama Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Barbu Stefanescu Delavrancea nu te apuca de scris romane ca irosesti hartia si timpul unora inclusiv pe al tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Baga mare!