Taci sau vorbesti?

Nu stiu daca exista o regula anume care sa delimiteze momentele cand trebuie sa vorbesti de cele cand trebuie sa taci dar orice om in viata se intalneste cu astfel de momente. Eu unul de cele mai multe ori tac cand nu trebuie sa vorbesc tot cand nu trebuie. Totusi, cand vorbesc cand trebuie ma simt destul de mandru chiar daca altii m-ar fi indrumat sa imi tin pliscul. De regula eu ma autocritic mai mereu si cateodata in mod depresiv cred ca aproape tot ceea ce fac e gresit. mai am si momentele mele cand vorbesc cu relaxare si in mod constient atunci cand ma simt subjugat de sefi, apropiati etc. Majoritatea romanilor au o mentalitate foarte gresita crezand ca seful e sef si poate sa faca ce vrea cu tine. Eu vreau sa cred ca sunt exceptia de la regula si ma cert cu sefii indiferent daca imi risc locul de munca sau daca risc sa ma ingrop in datorii. La ce foloseste oare milogeala la sef daca el te calca in picioare la fiecare ocazie cand isi aduce aminte ca ai morcovul in fund dincolo de frunze si ca indiferent cat ai pliscul de mare nu il vei deschide si vei executa parca hipnotizat ordinele sefului. O data si o data tot vei ceda sau chiar se va plictisi seful de tine si te va indruma spre usa de iesire lasandute cu ochii in soare. Pana la urma daca ti se va intampla solutia din urma atunci iti vine sa te automutilezi cu cativa pumni in capul de pe umerii tai, reprosindu-ti prostia care te-a hipnotizat si nu ai zis nimic atata timp mai ales ca uneori aveai si tu dreptate. Eu consider ca mai bine plec fara remuscari ca nu am vorbit cand aveam ocazia. Bineinteles ca exista oameni care se cred ( nu sunt intr-adevar ) constransi de datorii la banci si la diversi furnizori sa accepte toate fitele sefilor. Daca pana la urma tot o mierlesti de ce sa o mai lungesti. Eu intodeauna am avut pe cineva care m-a tras de mot la mal desi unoeri intram pana la sprancene in rahat. Eu nu orea sunt optimist din fire dar ma tratez mai ale ca am realizat ca optimismul te ajuta sa rezolvi mai multe decat pesimismul.