Frica de Dumnezeu

In ajunul Sfantului Paste pot recunoaste ca nu prea mi-s credincios; macar atata lucru sa fac. Nu prea tin post, injur prea des plus alte pacate care unui
credincios in adevaratul sens al cuvantului nici nu i-ar trece prin minte sa le faca, mai ales in postul pastelui. Cateodata mi se increteste pielea pe spinare cand ma gandesc ca daca s-ar infuria Dumnezeu pe mine ar putea sa ma faca praf intr-o clipa. Nu, nu vreau sa ma scot cu asta dar stiu ca Dumnezeu exista si ca e si cel mai puternic. Totusi sunt sigur ca mai exista si altii ca mine si ca daca si-ar pune mintea cu pacatosul ar omori cu usurinta multi ca mine. La biserica am mai fost dar nu prea m-am omorat sa tin minte ce zicea popa acolo mai ales ca nu prea mi-s dragi de fel popii astia. Cand ii vezi ( pe popi ) ca fura, injura, curvarasesc si multe alte rele fac nu prea iti mai vine sa dai pe la biserica ca deh lucrurile astea ( rele ) pot sa le faci si fara sa te mai iei dupa popa plus ca te poti ruga fara mare tantam si acasa. Anul asta ma voi duce la inviere si voi lua lumina desi sincer imi e cam frica sa nu ma carbonizeze Dumnezeu la cate pacate am facut. Orticum ar fi eu urez ca lumina Sfintei Invieri a Domnului nostru Isus Hristos sa aduca: bucurie, prosperitate si liniste tuturor oamenilor de pe pamant oricat de credinciosi sau pacatosi ar fi ei; si pentru maine va voi zice : Hristos a inviat!