vineri, 18 februarie 2011
Obisnuinta
Desi are o oarecare asemanare cu un articol precedent tot voi scrie cateva randuri referitoare la subiectul asta. Firea omeneasca e un lucru foarte complex si neinteles de multe ori si difera de la individ la individ. Stateam intr-o zi pe ganduri incercand sa imi explic de ce trebuie sa accepti ceva care nu iti mai face placere desi la inceput erai entuziast numai cand te gandeai la lucrul asta; dupa ce am dat multe search-uri prin universul mintii mele am realizat ca raspunsul ar putea fi obisnuinta. De unde obisnuinta? Pai daca la inceput iti placea normal ca erai de acord sa continui si sperai sa dureze cat mai mult placerea asta chiar daca in strafundul mintii tale exista acolo un poiticot care iti spunea asa ceva vezi doar in filme din alea siropoase care de fapt nu sunt decat niste imaginatii ale regizorilor menite sa trezeasca melancolia din tine. Cred ca nu prea mi-a iesit explicatia asa ca voi continua prin a dezbate subiectul desi s-ar putea un mod periculos sa ma afund mai rau in lumea dezorientarii. Unde mi-o fi gandirea la rece de altadata? Si totusi ca sa nu deviez kilometrii de la subiect, cred ca obisnuinta cu o persoana sau un lucru te face sa nu te desparti in mod brusc si fara intoarcere din cauza acelui sentiment de bine care iti dadea fiori la inceput si de care acum iti aduci aminte din ce in ce mai rar de el. Ce o fi oare asa de greu sa zici : gata, m-am saturat; bye, bye ? Mai e si frica, ca nu te vei mai intalni cu situatia asta si ca nu vei mai simti aceleasi sentimente. Oricum pana la urma unii dintre noi vad picaturile ce se scurg din ce in ce mai repede din paharul plin si punt punct aceste situatii chiar daca unora le trebuie ani sau chiar zeci de ani sa isi dea seama de asta si sa ia hotararea. Unii indivizi prea preocupati de parerea celor din jur si probabil si resemntati ca ar fi prea tarziu se prefac in mod dizgratios ca totul e bine desi le e groaza la vederea persoanei de langa el sau ea. Aici vin si intrebarile : tu cate vieti mai ai ca sa iti bati joc de ele ? Esti pisica sau pisic ca sa ai 9 vieti desi ultima pisica vazuta de mine si calcata pentru prima oara de o masina a ramas afis pe asfalt si nu s-a mai miscat de acolo decat cand m-a atins la mine prea putin la corason sentimentul de mila si am luat spaclul si am racait-o de pe asfalt. Concluzia : nu va imbatati cu apa rece ca de cele maiu multe ori prea putine se schimba din rau in bine si chiar daca se schimba pici pe colea tot raman aschiile raului in suflet si iti dau fiori pe sira spinarii asa ca mai bine ia decizia cand trebuie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Baga mare!